Undeva, dincolo de curcubeu, se afla Tara lui oz, un loc unde Sperietoarea dorea sa aiba si ea un creier, iar Omul de Tinichea isi cara cu el cutiile cu ulei. Dorothy impreuna cu acesti prieteni ai ei au mers pe drumul din caramida galbena ce ducea spre Orasul de Smarald.
“Spre seara, Dorthy ajunse la o casa mare a unui munchin, unde barbati si femei cantau si dansau sarbatorind astfel eliberarea de sub robia Vrajitoarei cele Rele. In casa acestui munchin bogat, Dorothy manca o cina buna, se mai uita la oamenii care dansau, apoi adormi pana dimineata.
A doua zi, fetita isi lua ramas-bun de la prietenii ei si porni din nou pe drumul cu caramizi galbene. Dupa ce strabatu o buna bucata de drum, se opri pentru a se odihni langa un gard de la marginea drumului. Cand se uita mai bine in jur, zari, nu prea departe, o Sperietoare imbracata intr-un albastru vechi care statea intr-o prajina inalta in mijlocul unui camp pentru a speria pasarile care voiau sa se apropie de graul copt. Dorothy se uita mai cu atentie. Deodata, Sperietoarea ii facu usor cu ochiul. Fetita se gandi la inceput ca trebuie sa fie o greseala, caci nu auzise ca vreo sperietoare din kansas sa fi facut vreodata cu ochiul, dar cea de fata ii facu semn si cu capul intr-un fel prietenos...”
|